Hotărâți să muncească oricât de greu ar fi, să-și îndeplinească sarcinile fără greșeală, să găsească mereu noi căi de a se dezvolta și-apoi să-i ajute și pe cei din jur, mai puțin descurcăreți- așa au fost de la începuturile poveștii în țara visurilor lor.

 

 

Invitații ediției, Sorin și Crenguța Stan.

R-Din nou, povestea unei familii; n-au vrut să fie povestea unuia sau a altuia, luați individual, este o istorie care îi include pe amândoi!

Ați plecat din România acum aproximativ 7 ani, spre Marea Britanie- întâi  a fost Anglia, după aceea Scoția- și-ați lucrat întâi în agricultură, pe niște plantații de căpșuni. De ce v-ați hotărât să plecați din România și cum ați ajuns la acest job?

 

„Nu putem zice că în România ne-a fost extrem de greu, dar nu vedeam așa multe oportunități, pentru noi, cei tineri”

 

SS-Noi ne gândeam de câțiva ani deja, să plecăm undeva în Germania, Anglia, Spania, Italia…undeva într-o țară unde să putem să ne dezvoltăm, să avem mai multe posibilități. Nu putem zice că în România ne-a fost extrem de greu, dar nu vedeam așa multe oportunități, pentru noi, cei tineri; ne gândeam să ne construim un viitor mai ușor și mai sigur! În România, poate că am fi reușit să facem asta, dar ar fi fost nevoie de ani și ani de muncă grea, de  stres mult…Eu în România mă simțeam foarte stresat! Era un drum extrem de anevoios…De ce agricultura? Să fiu sincer, nu făcusem niciodată asta…

CS-Am avut în jurul nostru și prieteni și foarte multe cunoștințe, care în perioada aceea veneau cu contract în Marea Britanie, în agricultură; auzisem că erau destul de bune câștigurile și am zis: hai să-ncercăm și noi! Dacă ei pot, putem și noi! Sau cel puțin încercăm, vedem cum este viața acolo și dacă nu e bine, ne-ntoarcem înapoi acasă!

SS-Planul nostru era să venim să muncim în agricultură și să încercăm, după terminarea sezonului, să ne închiriem o casă, să rămânem aici și să ne continuăm visul, să putem lucra în continuare, în UK. Până la urmă, a fost o perioadă foarte grea la început, chiar nu ne așteptam, după ce auzisem din povești…

CS-…că o să întâmpinăm probleme! Noi practic eram așa de emoționați și de încântați că plecăm din România, încât totul ni se părea roz! Dar când am ajuns, nu a fost nici pe departe cum ni s-a promis…cazare proastă, ni s-a oferit foarte puțin de muncă…

R-Din cauza experienței nefericite din Anglia ați plecat spre Scoția?

CS-Da! A fost greu și aici, noi când am venit, nu știam engleză mai deloc…

R-Scoția a fost mai primitoare, v-ați simțit mai bine decât în Anglia?

CS-Sincer, da, mult mai bine! Ferma era aproape de un sătuc… În Anglia era distanța foarte mare față de prima localitate, față de un market…fără mașină nu te puteai mișca.

R-Deci, a fost puțină agricultură și în Scoția, după care, tu, Sorin, te-ai mutat la o firmă de curățenie

SS-Da, se terminase sezonul în agricultură și nu voiam să plecăm! Începuse să ne placă viața de aici; nu eram stresați și voiam să facem tot posibilul să rămânem aici! Am lucrat o zi pentru firma de curățenie și le-a plăcut cum m-am descurcat! Eu le-am spus că îmi caut un job, că mi-ar plăcea să lucrez la ei, nu contează cât este de greu și cât e de muncă, vreau să încerc! Și am fost la un interviu, apoi ajuns să lucrez pentru ei! Și de aproape 3 ani de zile, sunt tot la ei, acum sunt supervisor acolo. Chiar ne-au apreciat, suntem mai mulți români- și noi ne-am dat silința să-i răsplătim pe deplin. La noi, 90% din timp, lucrezi numai tu împreună cu colegul de echipă; nu stă nimeni după tine, ai un plan de lucru cu ce trebuie să faci, tu trebuie doar să-ți faci îndatoririle.

R-Deci tu îți vezi de treabă, și dacă tu consideri că trebuie să fii foarte pedant, atent, să faci totul foarte bine, așa faci. Bănuiesc că la un moment dat asta se vede, și ești apreciat de angajatorul tău, chiar dacă nu stă să te controleze pas cu pas!

SS-Noi avem review-uri de la clienți- nu am avut niciodată vreo plângere, sau probleme la job…tot timpul am fost apreciați, în majoritatea cazurilor clienții ne cer tot pe noi, când au nevoie…văd că ne dăm silința să ne facem treaba cum trebuie.

R-Crenguța, tu, după agricultură, ai ajuns să lucrezi în domeniul îngrijirilor, într-un care home, un azil de bătrâni- care aici, în Scoția, sunt foarte numeroase!

 

„Am lucrat pentru firma de curățenie…chiar ne-au apreciat, suntem mai mulți români- și noi ne-am dat silința să-i răsplătim pe deplin.

…pentru mine, experiența în domeniu de îngrijitor, a fost ca și cum mi-aș fi îngrijit bunicii!”

 

CS-Am lucrat câțiva ani în agricultură, la un moment dat am rămas însărcinată cu Clara, prima fetiță, și după ce am stat cu ea acasă peste 1 an și jumătate, am zis că vreau să încerc altceva! Fusese o muncă destul de grea pentru o femeie…Mi-a plăcut foarte mult să lucrez ca carer, îngrijitor, aveam timp să petrec si cu copilul- lucram ture de noapte iar ziua mi-o petreceam cu familia. A fost foarte frumos!

R-Este o cu totul altă cultură, din ce am observat eu aici- această grijă față de vârstnici, sunt foarte multe aceste care homes! În România, avem o lipsă acută (și) în acest domeniu…

CS-Foarte mulți români lucrează în aceste care homes, este adevărat; pentru mine, experiența în domeniu de îngrijitor, a fost ca și cum mi-aș fi îngrijit bunicii! La care home, era ca și cum aș fi mers în sânul familiei mele! Nu am fost niciodată într-un azil la noi, în România, dar din ceea ce am auzit, aici, totul este diferit.

 

„Ne-am gândit să deschidem această agenție pentru că sunt foarte mulți români care vin aici, în zona noastră, în căutare de slujbe; neștiind engleză, neștiind prea multe despre Scoția, și în ceea ce privește actele, am zis să facem ceva!”

 

R-Și această experiență a rămas în urmă, la un moment dat; între timp s-a mai născut încă o fetiță în familia voastră, și ați hotărât să deschideți o afacere de familie; încă un prag important, probabil, pe traseul scoțian.

SS-Ne-am gândit să deschidem această agenție pentru că sunt foarte mulți români care vin aici, în zona noastră- o zonă foarte bine dezvoltată agricol, cu foarte multe ferme- în căutare de slujbe; ei neștiind engleză, neștiind prea multe despre Scoția, și în ceea ce privește actele, am zis să facem ceva! Suntem încă la început, facem pași mărunți, dar mergem înainte; ne dezvoltăm!

R-„Să încercăm să facem ceva” înseamnă că ați înființat o agenție de recrutare, lucrați foarte mult cu români, cărora încercați să le găsiți contracte de muncă la ferme, în agricultură.

SS-Da, totul este gratis, nu plătesc niciun comision, nu plătesc nimic; ei sunt plătiți la oră, pe contract.

R-Interesantă povestea cu totul gratis; cum funcționează afacerea voastră, atunci?

SS-Noi ne luăm comisionul de la fermieri; agenția noastră a fost creată să-i ajute pe oameni să-și găsească un loc de muncă. Bănuții vin de la fermier: depinde de contract, de perioadă, de câți oameni are nevoie…Sunt fermieri care au nevoie de un om pentru o zi, alții, au nevoie de un om câteva zile într-o săptămână, sau, au nevoie 6 luni de zile de 2 oameni…

R-Lucrați cu mulți români? Sau exclusiv cu români?

SS-Nu neapărat; putem să lucrăm și cu bulgari, cu cehi…dar cei mai mulți dintre angajații noștri sunt români. Am avut inclusiv angajați scoțieni! Unii chiar au lucrat pe perioadă mai lungă, surprinzător pentru ei, că în general, nu prea vor să muncească- inclusiv în perioada iernii, afară, la fermă de animale… Am avut și scoțieni care au lucrat 2 ore și au plecat, sau câteva zile, și s-au răzgândit…ca și românii, dealtfel. Nu toți românii sunt serioși și pot să lucreze.

R-Era și asta o întrebare: dacă clienții voștri sunt oameni serioși și vă puteți baza pe ei?

CS-Nu în totalitate; am avut probleme și cu românii noștri! S-a-ntâmplat să fim sunați că au plecat oameni de la locul de muncă, 5 sau 6 odată! Astea sunt zile stresante…

SS-…sau merg o zi două la muncă, după care nu mai răspund la telefon, spun că au fost bolnavi…Sincer, nu-i înțeleg de ce fac așa, că nu sunt obligați să meargă la muncă, dar trebuie să anunțe!

R-Îmi aduc aminte că atunci când am vorbit la telefon, făceai niște drumuri cu mașina, duceai niște oameni la lucru; nu oferiți doar contracte, mai asigurați și alte servicii pe lângă, ca să meargă treaba!

SS-Majoritatea fermelor sunt în afara orașelor, departe de stațiile de autobuz…sunt doar câțiva oameni care au propriile mașini, marea lor majoritate nu au permis de conducere, și-am zis să-i ajutăm din punctul ăsta de vedere, să poată ajunge la muncă. Este o fermă de porci unde, 2 săptămâni pe lună încep la 3-4 dimineața…mă trezesc, îi duc la muncă, apoi îi iau…

CS-Țin minte când Clara era micuță, au fost foarte multe zile când ne trezeam copilul la 5.30-6 dimineața, o luam în mașină cu noi și duceam oamenii la muncă; după-amiază se întâmpla iar s-o trezim, s-o punem cu noi în mașină și să mergem să luăm muncitorii de la locul de muncă. Au fost perioade destul de grele!

R-Copilul a participat la consolidarea afacerii familiei!

SS-O iau și acum cu mine, uneori, dar acum e pentru aventură, e mai mare, înțelege și îi place!

R-Crenguța, pe lângă tot acest program suficient de încărcat, s-a gândit să se relaxeze, tot prin muncă: făcând prăjituri și torturi!

 

„…pentru mine este o relaxare; oricât de obosită aș fi, dacă îmi zice cineva: poți să te duci în bucătărie, te rog, să-mi faci și mie un tort? Mă duc cu cel mai mare drag! Copiii și prăjiturile sunt relaxarea mea.”

 

CS-Da, este un hobby de-al meu! De când eram mică îmi plăcea foarte mult să-mi petrec timpul în bucătărie; întotdeauna mi-a plăcut să gătesc pentru familie, să fac ceva dulce în fiecare weekend pentru familie. Am fost încurajată de soțul meu, de prieteni: dacă tot te pricepi și îți place, de ce nu încerci să faci ceva să și vinzi? Într-adevăr, pentru mine este o relaxare; oricât de obosită aș fi, dacă îmi zice cineva: poți să te duci în bucătărie, te rog, să-mi faci și mie un tort? Mă duc cu cel mai mare drag! Copiii și prăjiturile sunt relaxarea mea.

R-Și, merge și această mică afacere personală, cu prăjiturile și torturile?

CS-Și aici suntem tot la început, am deschis-o în urmă cu 3 luni; dar am observat că încet-încet, încep să mă fac cunoscută! Aștept ca pe viitor să mă dezvolt mult mai bine, așa cum mi-aș dori eu! Deja fac planuri…

R-Îmi place mult că aici, în Scoția, oamenii care au un talent, o pasiune, oamenii care știu și își doresc să facă ceva, pot să pună în practică relativ simplu, pasiunea lor. Există multe exemple pe care le-am descoperit: să-ți valorifici talentele și abilitățile cu plăcere și folos! Să-ți aducă beneficii!

CS-Cred că și pandemia ne-a adus în situația asta; am petrecut foarte mult timp acasă, și aveam nevoie și de un venit. Nu este nici pentru noi o situație foarte bună: avem o ipotecă, sunt atâtea costuri pe care le avem în fiecare lună, și a trebuit să ne mai gândim și la altceva!

R-Viața nu este ieftină, ca să trăiești ai nevoie să muncești!

SS-Aici, poți să începi într-o companie de foarte de jos, de la cel mai simplu job; cu timpul, dacă tu vrei, poți să avansezi foarte ușor. Ceea ce în România, când am plecat noi, era un pic mai dificil.

CS-Cred că în România, din punctul ăsta de vedere al afacerilor, este foarte mare concurența! Sincer, eu dacă aș fi acum în România și aș vrea să-mi deschid o afacere, nu aș avea idee ce să fac; ceea ce fac eu aici, prăjituri, în România face foarte multă lume, sunt foarte multe afaceri, nu ar fi șanse pentru mine! Aici e mult mai ușor!

 

„Pentru noi, la ora actuală, asta este casa, unde ne simțim noi bine și unde vrem să ne trăim viața.”

 

R-Aici ai identificat o nișă pe piață și pare o idee foarte bună!

7 ani reprezintă deja o perioadă destul de lungă. Sunteți mulțumiți în inima voastră de pasul pe care l-ați făcut, mutându-vă aici? Este așa cum ați visat, așa cum v-ați dorit? Ați ajuns acolo unde voiați să ajungeți?

CS-Eu pot să zic un mare „Da”! Pentru noi, la ora actuală, asta este casa, unde ne simțim noi bine și unde vrem să ne trăim viața.

SS-În toți acești ani, am fost doar de 3-4 ori în România; asta arată că ne-am adaptat aici! Singurul lucru care m-ar face să mă gândesc, eventual, și la o altă țară, ar fi vremea!

R-Vremea este o poveste în sine în Scoția!

CS-Da, ducem lipsa soarelui!

SS-Dar în afară de vreme… nimic! Mai sunt și perioade în care- toți românii cred că au simțit asta- mai sunt răutăți, că ești român…dar treci peste! Eu am discutat cu cei de aici, le-am spus care este situația, pentru ce sunt aici, cu ce scop, ce mă face să rămân aici- au înțeles și este totul OK! Încolo, mă simt foarte bine aici, mă simt acasă, nu am niciun fel de probleme.

R-Dacă ar fi să analizați un pic lucrurile, ce v-a oferit Scoția mult mai mult decât România? Ce o face să devină „acasă” pentru voi?

CS-Am vorbit cu soțul meu despre asta de foarte multe ori; într-o viață în România era probabil imposibil să ne achiziționăm o casă. Aici, după 2 ani de zile, am plătit un avans la bancă și ne-am cumpărat casa noastră!

SS-Din punct de vedere al actelor…nu ne așteptam, a fost extrem de ușor! Români, sosiți de 2 ani abia…eram într-o țară străină, totuși, și ni s-a oferit o șansă foarte bună! Era mult mai scump să plătim chirie!

R-Scoțienii din jur, colegii, vecinii, cum s-au purtat cu voi? Cum v-au primit? Cum sunt în viața de zi cu zi?

CS-Nu am avut niciodată probleme, cel puțin aici, la noi în oraș ( Blairgowrie)- sunt foarte încântată că s-a întâmplat să locuim aici pentru că avem niște oameni minunați, foarte prietenoși. Toți cei din jur, apropiații, ne-au oferit prietenie și sentimentul că suntem bine veniți aici! Ne-au făcut să ne simțim foarte bine!

SS-Am remarcat lucrul acesta la ei, și-mi place; sunt foarte diferiți ca mentalitate față de noi, românii. Văd lucrurile mult mai roz, sunt mult mai calmi, mai sociabili; vecinii sunt foarte prietenoși, o vecină, când ne-am mutat aici, ne-a adus flori, cadouri…Nu sunt prietenoși doar aceia care au probleme și între ei, au problemele lor.

 

„Marea majoritate a oamenilor au început să-și dea seama că noi românii, suntem niște oameni foarte serioși, muncitori foarte harnici și au început să ne privească altfel. Ne integrăm ușor în societate, chiar avem planuri bine stabilite, intenții bune și cred că și scoțienii sunt mulțumiți că au niște oameni ca noi, la ei în țară!”

 

R-Încet-încet începi să înțelegi de ce oamenii simt că aici este acasă; viitorul fetițelor voastre îl vedeți în Scoția?

SS-Aș zice…100%!

Eu am acces la foarte multe școli în zona Perth, Dundee, Edinburgh, Aberdeen- am văzut în liceele în care am fost, săli de croitorie, săli de clasă cu strunguri, săli de clasă cu instrumente muzicale…cred că la noi în România nu au multe școli așa ceva! Și nu este vorba despre școli renumite, ci sunt școli normale, licee normale…ei investesc foarte mult în învățământ, se vede asta! Sunt foarte dezvoltați la capitolul ăsta. Am fost și în sate care nu aveau mai mult de 100 de locuitori, și școala din satul respectiv avea condiții exact ca toate celelalte!

R-Asta înseamnă să vrei cu adevărat să oferi tuturor șanse egale la educație. Indiferent cine ești și unde ești, dacă tu vrei și poți, o să faci pașii înainte, spre o viață bună!

Toată lumea cu care am vorbit a pomenit de sistemul de învățământ din Scoția, ca despre un exemplu de urmat.

Vă doresc să vă trăiți visul, în continuare și să continuați să îi ajutați și pe românii de lângă voi, ca și până acum!

SS-Sper să ne mai întâlnim, pe viitor, și cu alte povești de succes.

Marea majoritate a oamenilor au început să-și dea seama că noi românii, suntem niște oameni foarte serioși, muncitori foarte harnici și au început să ne privească altfel. Ne integrăm ușor în societate, chiar avem planuri bine stabilite, intenții bune și cred că și scoțienii sunt mulțumiți că au niște oameni ca noi, la ei în țară!

 

Realizator: Ioana Brușten

Producător: Beatrice Vasile