Pasionată, supercalificată, sufletistă și plină de energie- reușește să fie în același timp, peste tot în lume, pentru că lucrează în recrutarea internațională, dar și acasă, lângă fiul și familia ei. Și lângă acei foarte mulți români care au nevoie de ajutorul ei de voluntar în ONG-urile scoțiene ce se ocupă de drepturile cetățenești.
Invitata ediției este Andreia Șerban.
R-Andreia este career advisor, cu certificare la nivel internațional. Povestea ei începe din România, acolo unde a făcut Facultatea de Drept și spune ea, a aterizat întâmplător în domeniul HR-ului, a resurselor umane; lucrând în mediul de business a performat, astfel încât a ajuns să fie consultant pe piața de recrutare internațională. Andreia, ce face exact un om cu o astfel de specilizare?
„Practic, caut talente pe tot globul, pentru diferiți clienți… Meseria asta este este o meserie tehnică, exact ca și cum ai lucra în inginerie sau în IT. Nu este numai despre a vorbi cu oamenii, este o întreagă tehnologie, un întreg proces în spate.”
AȘ-Practic, caut talente pe tot globul, pentru diferiți clienți; am făcut asta de când m-am mutat în Edinburgh, este un lucru pe care îl fac cu plăcere. Eu am mai lucrat la nivel internațional și când eram în România, pe partea de consiliere în carieră, dar trebuie să recunosc că majoritatea clienților pe care i-am avut erau tot români: români stabiliți în Europa, sau în Australia, în Statele Unite, cu care am lucrat în ședințe de 1-1. Când m-am mutat în Scoția cu familia am căutat să fac ce știam eu mai bine, și-anume, recrutare; și am lucrat pe recrutare internațională, cu o agenție de head hunting- acum, lucrez cu o companie din Statele Unite, pentru clienții săi, caut talente în toată lumea.
R-Pare un proces fascinant- să cauți oamenii cei ai talentați, cei mai potriviți, cei mai inteligenți- potriviți exact pentru job-ul de care are nevoie angajatorul.
AȘ-Toată lume spune că a lucra în recrutare înseamnă să-ți petreci tot timpul vorbind cu oamenii; majoritatea celor care vor să lucreze în acest domeniu, spun că vor să vorbească cu oamenii. Meseria asta este un pic mai mult decât atât- este o meserie tehnică, exact ca și cum ai lucra în inginerie sau în IT. Nu este numai despre a vorbi cu oamenii, este o întreagă tehnologie, un întreg proces în spate…eu fac asta de aproape 20 de ani treaba asta. Sunt câțiva candidați, de la începuturile carierei mele, cu care țin și acum legătura!
R-Ar fi fost mult prea simplu să fie totul numai despre vorbit cu oamenii!
Andreia, ai absolvit și cursurile a două mastere; unul în consiliere în carieră și unul în educația adulților. Asta se-ntâmpla în România sau în Scoția?
AȘ-În România; am considerat că cele 2 mastere pot veni în completarea cunoștințelor și a experienței mele profesionale. Primul, de consiliere și orientare profesională a venit și cu o acreditare la nivel internațional, acreditare recunoscută în 128 de state ale lumii, ceea ce mi-a oferit această expunere internațională, iar cel de educație a adulților a venit tocmai în dorința de a „cimenta” experiența mea ca trainer în România, pentru că am încercat să le îmbin pe toate- atragerea de personal, de training, de dezvoltare profesională și partea de consiliere în carieră, încercând să pun tot ce înseamnă career development la un loc.
R-Tu aveai deja o carieră frumoasă în România; ce te-a făcut, sau, ce v-a făcut, pentru că ați plecat ca familie- să lăsați România în urmă și să alegeți Scoția? Și de ce tocmai Scoția?
„Principalul motiv care a stat la baza deciziei noastre ( de a ne muta în Scoția) a fost sistemul de învățământ, am vrut să-i oferim lui Tudor, altceva.”
AȘ-Într-adevăr, noi aveam tot ce ne trebuia în România, nu ne lipsea absolut nimic, însă când băiatul meu, Tudor, a ajuns la școală, după un an de experiență în sistemul de învățământ românesc, mi-am dat seama că…nu neapărat că nu este bun, sau că este insuficient, dar mi-am dat seama că vreau altceva pentru el. Nu mi-am dorit să-i ofer ceva exclusivist- să-l înscriu într-o școală privată și să fie un pic îngrădit…școlile private din România sunt foarte bune, și școlile de stat, unele dintre ele, sunt foarte bune- însă mi-am dorit un alt sistem pentru copilul meu. Am făcut un pic de research, unde am putea să mergem, în Europa- pentru că nu voiam să fim nici foarte departe de casă- deși, eu am cochetat un pic cu home schoolingul, mă vedeam undeva pe plajă, în Thailanda, făcând școală…Dar după un research amănunțit am ales Scoția, am ales Edinburgh, aveam și 2 prietene aici, care cunoșteau bine sistemul de învățământ, eram atrasă și de un program de doctorat…Principalul motiv care a stat la baza deciziei noastre a fost sistemul de învățământ, am vrut să-i oferim lui Tudor, altceva.
R-Au trecut câțiva ani de când ați luat hotărârea; consideri că ați făcut o alegere bună, uitându-te la Tudor?
AȘ-Au trecut 4 ani și eu zic că da! Tudor e un copil fericit, are aceleași nazuri ca orice copil de vârsta lui, dar în acești ani niciodată nu a zis că nu vrea să se ducă la școală, că este prea obosit sau că nu se înțelege cu cineva, sau că profesorii l-au marginalizat, sau că i-au zis ceva…Din contră, zilele trecute îmi spunea cât de mult suferă că nu este înapoi la școală, cu copiii, cu învățătoarea…Este clasa a 6-a acum, echivalentul clasei a 4-a în România, peste un an va merge la secondary school, și uitându-mă la toată evoluția lui, da, cred că am luat o decizie bună. Totuși, nu pot să-mi reprim întrebările: dar dacă? uitându-mă la nivelul temelor pentru școală, la nivelul proiectelor…ei învață bucățele din fiecare materie, nu au o structură foarte clară și cum noi venim dinr-un sistem superstandardizat, da, îmi pun întrebări.
R-Asta face parte din natura noastră umană: ne îndoim, ne gândim, mai facem un pas înapoi…din nou, era prea simplu dacă ceea ce se-ntâmplă aici era fără nici o umbră de îndoială! Pentru tine, după ce ai venit în Scoția, a început o perioadă foarte plină, cu foarte multe activități- ai lucrat cu multe ONG-uri, ai participat la multe proiecte de voluntariat- știu că ți-e dragă partea asta a activității, de a-i ajuta pe cei care au nevoie de cunoștințele tale!
„Aici, se încurajează foarte mult partea de voluntariat, am avut niște experiențe profesionale foarte frumoase și am simțit nevoia să dau puțin din ceea ce știu eu, mai departe.”
AȘ-Da, aici sistemul este cu totul altul în privința voluntariatului; eu am lucrat în ONG-uri și în România și mi-a făcut o deosebită plăcere să lucrez cu diferite organizații nonprofit. Aici, se încurajează foarte mult partea de voluntariat, am avut niște experiențe profesionale foarte frumoase și am simțit nevoia să dau puțin din ceea ce știu eu, mai departe. Mai ales că foarte multe persoane de aici nu au reușit să se integreze- vorbesc de comunitatea românească din Scoția. Am făcut voluntariat la Street Work și am lucrat cu oamenii străzii, la Venture Scotland, dar mai mult pe partea de admin, mai ales că am început colaborarea în perioada pandemiei, în lockdown, acum lucrez cu o altă organizație, EU Citizen Rights Project, care oferă GRATUIT tututor cetățenilor Uniunii Europene, care vor să se stabilească în Marea Britanie, să își depună actele necesare și să își obțină statutul de presettled sau sau settled în Marea Britanie. Mai sunt foarte puține luni, și autoritățile britanice au început să solicite dovezi- fie că vrei să te angajezi, fie că vrei să mergi la doctor sau la spital, sau vrei să accesezi sistemul de beneficii- trebuie să faci dovada că ai statutul de prerezident sau de rezident în Marea Britanie, iar timpul este foarte scurt, până la sfârșitul lunii iunie. Pentru cei care sunt aici și doresc să rămână în continuare, să apeleze la aceste servicii gratuite. Sunt oameni care, din cauză că au amânat depunerea actelor au deja probleme cu copiii, la înregistrarea la grădiniță, sau dacă merg la spital, sau dacă doresc medicamente gratuite…Este bine să apeleze cât mai repede pentru că altfel, va fi foarte, foate dificil să se integreze în comunitate, pentru că nu vor mai avea acces la nimic!
R-Simți că ceea ce faci tu, munca de voluntariat, în ONG-uri, face diferența pentru viața acestor oameni din comunitatea românească? Trebuie să fie un sentiment de satisfacție, mă gândesc: să ajuți, să fii de folos și să vezi că acțiunile tale schimbă ceva!
AȘ-Dacă m-ai fi întrebat acum 10 ani, când eram în alt sistem, mi-ar fi gâdilat orgoliul extraordinar de mult- că ceea ce fac eu poate schimba viața oamenilor, în bine! Acum, mă gândesc: dacă e cineva să aibă nevoie de ceva, să aibă la cine să apeleze. Nu pot decât să le dau informații avizate, certificate- sunt acreditată de Home Office ca emigration advisor- consilier de emigrare. Din această postură, pot vorbi inclusiv în numele lor și atunci, le este mult mai ușor să vină cu absolut toate problemele, să le pună pe masă și să zică: rezolvă pentru mine! Pe de altă parte, nu e un lucru bun: eu mai degrabă sunt un facilitator, mai degrabă îi învăț pe ei cum să facă- pentru că eu astăzi pot să fiu aici, mâine pot fi în altă parte! Și-atunci, e mai bine ca ei să știe instrumentele, să cunoască sistemul, să se poată descurca singuri. Asta fac și cu fiul meu, pentru că la un moment dat, nu îți poți asuma totul. Așa am fost și eu învățată cum să accesez anumite resurse, anumite pârghii să pot duce lucrurile la capăt. Mă bucur când oamenii depășesc singuri niște obstacole, e cea mai mare satisfacție!
R-Te-ai mai apucat de învățat încă ceva, în Scoția: faci un curs de sănătate mentală. De ce asta, de unde și până unde?
AȘ-E o problematică foarte „cool”, mai ales în Marea Britanie; și am învățat din experiența mea cu clienții că e mare nevoie, pe partea de consiliere să poți identifica când sunt probleme de sănătate mentală. Nu numai în consiliere ci și în recrutare, în momentul în care evaluezi motivația unei persoane, este un lucru bine de știut și în mediul de corporate…E un subiect care m-a atras după o experiență profesională nu foarte plăcută…e ceva complementar studiilor, experiențelor profesionale avute și m-am trezit fascinată de acest curs! Îmi place și îl fac pentru mine, pentru dezvoltarea mea. Este o provocare, pentru că e cu totul altceva decât am făcut până acum!
„ Întotdeauna m-am gândit că experiențele internaționale te îmbogățesc, în primul rând ca om- pentru că intri într-o altă cultură, intri în contact cu diferiți oameni iar asta nu poate decât să te facă să crești!”
R-Să vedem unde te va duce…Sunt 4 ani de Scoția, nu? Sunt convinsă că în timpul ăsta ai făcut comparații, clasificări…cum vezi România în comparație cu Scoția, românii în comparație cu scoțienii?
AȘ-Este total diferit! Eu întotdeauna mi-am dorit să plec din România; mi-a luat 10 ani să-mi conving și soțul. De ce am vrut să plec? Întotdeauna m-am gândit că experiențele internaționale te îmbogățesc, în primul rând ca om- pentru că intri într-o altă cultură, intri în contact cu diferiți oameni iar asta nu poate decât să te facă să crești! Dar nu cred că mi-am dorit să plec definitiv; m-aș fi plimbat 1 an, 2, 3…dar nu m-am gândit că aș pleca definitiv. Aterizând în Scoția, mi-am dat seama că îmi va fi din ce în ce mai greu să mă întorc acasă: mi-e dor de țară, mi-e dor de cei apropiați, mi-e dor de multe… îmi pare rău de locurile pe care încă nu am apucat să le văd, însă nu știu dacă m-aș mai întoarce, sinceră să fiu. În ceea ce-i privește pe scoțieni, pot să spun că sunt total diferiți de englezi- n-aș fi putut să stau în Anglia: am fost, am încercat, dar nu am rezonat cu locurile, cu oamenii, cu modul de lucru…Scoția a fost mult mai aproape de valorile mele, de ceea ce am simțit…În momentul când ieșeam din casă, să merg la birou, parcă mergeam printr-un muzeu- și acum, încă mă simt câteodată ca și când aș fi în concediu! Vizitez locuri noi, rămân uimită…exact așa mă simt și-acum. Diferențele sunt foarte mari, nu pot fi comparate…e altceva!
R-Ce ți-ai putea dori mai mult, decât să te simți în fiecare zi, ca în concediu? Să te ajute geografia în acest sens, arhitectura, atmosfera, oamenii…Trebuie să fie o bucurie să trăiești în această senzație!
AȘ-Pentru mine, este! Încă nu m-am plictisit de locul ăsta- eu mă plictisesc destul de repede, trebuie să caut mereu ceva nou: ceva nou de făcut, ceva nou de citit, de lucrat…trebuie să adaug un element de noutate. Aici nu am simțit nevoia, poate și pentru că oamenii sunt mai calmi, mai așezați…totul este mai lent.
R-Tihnit!
AȘ-Exact ăsta este cuvântul! Nu am simțit nevoia de mai mult. Când ne-am mutat aici, am spus că 3-4 ani nu-mi trebuie concediu în altă parte, am destule de văzut și de învățat din Scoția: din geografia, istoria, cultura scoțiană…
R-Este o țară minunată, merită s-o descoperi pas cu pas, pentru că ai ce să vezi!
Spune-mi, lockdown-ul a influențat mult sesiunile tale de consiliere 1-1?
AȘ-Nu, pentru că lucrând internațional, majoritatea clienților sunt online. Și când ai un client în Malaezia sau în Australia, să zicem, doar trebuie să îți aranjezi programul în funcție de programul lui…Nu, pe mine nu m-a deranjat, dimpotrivă, mi-a acordat mai mult timp pe care l-am petrecut cu fiul meu, cu familia. Îmi pare rău că nu pot să mă văd cu colegii, că nu putem ieși undeva, într-o vineri seara, dar sunt obișnuită să lucrez de-acasă și nu mă deranjează.
R-Ți se-ntâmplă, în „vânătoarea” de talente prin lume, să cauți și români?
„Românii sunt în general foarte bine priviți la locul de muncă, pentru că sunt foarte serioși, își urmăresc obiectivele și au skills-uri foarte bune. În plus…majoritatea celor cu care am avut sesiuni de consiliere, trăiesc ca să muncească, nu muncesc ca să trăiască!”
AȘ-Da, cât am lucrat cu agenția de head- hunting am avut clienți și din România și am fost în contact cu multe persoane din România care își doreau să se relocheze în altă parte a Europei. În momentul în care mi-am lansat noul site de consiliere în carieră au fost multe persoane care m-au contactat, să prospecteze piața, să vadă dacă este loc, unde este loc, care ar fi avantajele și dezavantajele unei relocări…Românii sunt în general foarte bine priviți la locul de muncă, pentru că sunt foarte serioși, își urmăresc obiectivele și au skills-uri foarte bune. În plus, mai este această chestiune mai mult culturală, a viziunii asupra locului de muncă: majoritatea celor cu care am avut sesiuni de consiliere, trăiesc ca să muncească, nu muncesc ca să trăiască!
R-Voiam să te întreb dacă te gândești că te-ai putea întoarce la un moment dat, în România, dar ai răspuns deja, mai devreme: se pare că răspunsul este în principiu, nu, că e bine așa cum este, că alegerea a fost corectă. Atunci, cum îți imaginezi viața, hai să zicem peste 5 ani?
„Peste 7 ani mi-aș dori să lucrez numai remoute, nu mă mai văd întorcându-mă într-un birou cu pereți de sticlă, așa cum am avut întotdeauna- și să nu am rădăcini într-un anumit loc, să pot să călătoresc când vreau, cum vreau, unde vreau, dar să am partea profesională, pentru că nu m-aș vedea fără ea, sau făcând altceva, sau stând degeaba!”
AȘ-Nu peste 5 ani, dă-mi 7! Și îți spun și de ce: atunci Tudor va termina liceul și poate va dori să meargă la facultate…va avea 18 ani și atunci voi putea să iau o decizie, împreună cu soțul meu. Deocamdată nu putem să-l rupem din acest sistem și nu am avea cum să facem o schimbare. Ne-am dori să mergem către locuri mai calde, chiar dacă, sinceră să fiu, clima din Scoția îmi priește, nu mă plâng foarte tare…nici nu plouă atât de mult precum se spune! Peste 7 ani mi-aș dori să lucrez numai remoute, nu mă mai văd întorcându-mă într-un birou cu pereți de sticlă, așa cum am avut întotdeauna- și să nu am rădăcini într-un anumit loc, să pot să călătoresc când vreau, cum vreau, unde vreau, dar să am partea profesională, pentru că nu m-aș vedea fără ea, sau făcând altceva, sau stând degeaba!
R-Poate că acea plajă din Thailanda, unde să stai pe un șezlong cu laptopul în brațe, nu e așa de departe…
AȘ-E cam departe, din păcate, departe de familie, de prieteni, de locurile natale care îmi lipsesc! Îmi doresc ca măcar o dată pe an să ajung să-mi petrec un concediu cu cei de acasă…
R-Îți doresc succes, să fii împlinită și să te bucuri de ceea ce faci, și toți cei foarte mulți, din jurul tău, cei pe care îi ajuți, să se bucure că exiști!
AȘ-Mulțumesc și vreau să profit de ocazia asta ca să-i invit pe toți românii care sunt aici, în Scoția, și care au nevoie de ajutor în privința actelor, în privința găsirii unui loc de muncă, în privința obținerii statutului de rezident sau prerezident; dacă au întrebări, nu sunt siguri de ceva; dacă au probleme în ceea ce privește relația cu angajatorul, dacă nu sunt plătiți sau dacă sunt plătiți prea puțin; să ne trimită, mie, sau la Citizen Rights Projects problemele lor- sunt în permanență pe facebook, li se poate răspunde la întrebări. Chiar dacă nu știu engleză, pot trimite mesajul în română ș va fi trimis către mine sau alți voluntari. Să trimită orice fel de întrebare și în măsura în care pot ajuta cu un sfat gratuit, cu o îndrumare, o voi face cu cea mai mare plăcere! Să încerce să-și finalizeze actele cât mai repede și să nu le fie teamă să ceară ajutor! Citizen Rights Projects oferă ajutor gratuit, au consultanți pentru limba română, dar și pentru spaniolă, franceză, poloneză- suntem o echipă internațională și oferim acest sprijin, gratuit! Suntem acreditați de Home Office să facem lucrul acesta și o facem cu toată dăruirea!
Realizator: Ioana Brușten
Producător: Beatrice Vasile