Activ, întreprinzător și implicat, s-a integrat în existența scoțiană cu entuziasm. Are planuri multe, curaj și își dorește o comunitate românească unită, cu o voce puternică!

 

 

Invitatul ediției, Gabriel Roman.

R-Cum ai decis să vii în Scoția, când te-ai hotărât să părăsești țara, împreună cu familia ta? De ce Scoția?

GR-Am decis, în februarie 2016, să plecăm spre Anglia; nu prea ne-a plăcut Anglia, a fost o alegere pentru primul moment; apoi m-am angajat în Northampton, și-acolo, cam 70% din populație sunt scoțieni. Mie mi-a plăcut de mic Scoția, am descoperit-o când eram mai tânăr…și mi-am dorit foarte tare să ajung în Scoția! Nu știam ce mă așteaptă aici, dacă o să am succes, n-o să am succes…dar mi-au plăcut oamenii, în general, scoțienii.

 

„Ca român în Marea Britanie te simți diferit, mereu, pentru că toată lumea te vede altfel. Și scoțienii în Anglia, unii din ei, se simt diferiți, și-atunci era o chestie de solidaritate.”

 

R-Ce ți-a plăcut la ei atât de mult?

GR-Vorba, în primul rând…erau diferiți! Ca român în Marea Britanie te simți diferit, mereu, pentru că toată lumea te vede altfel. Și scoțienii în Anglia, unii din ei, se simt diferiți, și-atunci era o chestie de solidaritate. Erau de-ai noștri, să zic așa…Obiceiurile…Erau foarte multe similarități între noi și scoțieni și mi-au plăcut foarte mult.

R-Când ați ajuns în Scoția, ați avut alt sentiment decât în Anglia? V-ați simțit mai bine, mai acasă?

GR-Prima dată am venit eu, am aplicat la 5 joburi, le-am luat pe toate 5- călătoream din zona Londrei spre Edinburgh 8 ore cu autocarul, veneam la interviu și mă întorceam în Anglia. Mi-a plăcut foarte mult că la interviuri nu eram tratat diferit, ci ca un candidat la un job- nu român, sau european, sau altfel…mi-am luat soția și ne-am mutat aici. A fost greu la început, că nu găseam chirie, dar apoi ne-am acomodat și a fost foarte bine. Eu am intrat la Consiliul Local din Edinburgh, asta a fost alegerea mea, din toate joburile unde fusesem acceptat- n-am vrut să rămân la munca de jos, am vrut să intru la un alt nivel. Celelalte 4 slujbe erau mult mai bine plătite, dar mi-a convenit siguranța oferită de cea de la Consiliul Local și m-am mai gândit la viitor. Când ajung în UK, majoritatea românilor se gândesc la momentul prezent- așa suntem noi clădiți: acum facem bani, mergem în țară, acolo ne facem una sau alta…eu am gândit-o diferit. Am avut un manager foarte bun, înainte să plec din România și mi-a zis: gândește-te la viitor, nu faci bani acum și peste 5 ani nu mai știi ce să faci! Deci am ales slujba mai prost plătită, dar cu foarte multe avantaje, de a urca pe scara ierarhică, de a cunoaște foarte multe persoane, de a fi altceva. Viitorul a demonstrat că am ales bine!

 

„..cred că dacă vrei să vii într-o țară străină, orice cetățean ai fi, european, african, de oriunde, că-ți trebuie sau nu viză,  cred că trebuie să te adaptezi la viața din țara respectivă.”

 

R-Ai spus viitor și ai spus siguranță. De aceea te întreb: cum privești Brexitul? Te sperie, te stresează, crezi că va schimba ceva în viața ta, în ce ai construit până acum?

GR-Eu le dau dreptate și britanicilor, și europenilor, undeva 50-50%. Când s-a votat Brexitul, am stat toată noaptea să văd rezultatul- nu m-am așteptat la rezultat, credeam că nu va fi…Dar cred că dacă vrei să vii într-o țară străină, orice cetățean ai fi, european, african, de oriunde, că-ți trebuie sau nu viză,  cred că trebuie să te adaptezi la viața din țara respectivă. E ceva mai mult politic, nu că europenii i-ar fi afectat foarte mult; de exemplu în Scoția, 80-90% din cei care lucrează în sistemul veterinar sunt români, sau europeni. Nu poți spune că europenii sunt cei care au făcut multe lucruri rele în UK.

R-Deci, nu te sperie schimbarea asta…

GR-Mă sperie din perspectiva faptului că nu cred că sunt mulți scoțieni sau britanici, care vor lua joburile pe care le fac europenii; pe de altă parte, așa cum știe toată lumea, când se angaja un european era plătit foarte prost. Acum, nemaiavând forța asta de muncă europeană, angajatorii vor fi forțați să crească salariile, pentru că britanicii nu vor accepta să lucreze pe un salariu de nimic. Pe mine mă avantajează, pentru că îmi va crește și mie salariul; și celorlalți, care și-au făcut o viață aici, care au un contract de muncă…Când vor veni românii aici, nu vor mai trebui să lucreze cu 10 lire pe zi, ci cu contract de muncă- ceea ce e un avantaj, iei un salariu pentru cât muncești!

R-Cred că marea întrebare este dacă vor mai ajunge la fel de ușor aici, la muncă..

GR-De 4 ani încoace, de când a început povestea cu Brexitul, au tot fost informații- organizațiile europene din UK, charity-urile au muncit nonstop ca să ofere informații cum să aplici la rezidență, pentru europenii care vor să vină încoace…acum, depinde și de om! Dacă te-ai trezit acum că vrei să vii în Marea Britanie, după ce s-a închis Brexitul…va fi mai complicat! Ajutor a fost, enorm! Dacă oamenii nu au făcut nimic, și-au zis: nu se-ntâmplă asta, atunci, fiecare își alege drumul în viață!

R-Știu că tu, chiar de când ai ajuns în Scoția, ai început să te ocupi de coagularea comunității românești; ai vrut să îi aduni, să-i unești, să ajungă informațiile la ei, să aibă acces la informații

 

„promovăm în mediul online știri, informații utile, comunitatea și acțiuni care să aducă împreună comunitatea. Am organizat și evenimente, s-a adunat lumea, s-au format grupuri, prietenii…”

 

GR-La vreo 2-3 luni după ce am ajuns, am fost la o întâlnire cu ambasadorul României în UK, și cu alte personalități; eram singurul român de acolo, pe lângă ambasador.  M-a deranjat puțin; sunt români care au servicii foarte bune aici, sunt foarte inteligenți- la universități…sunt foarte mulți români în Scoția cu foarte multe calități! Dar nu erau acolo, implicați; și acolo, la acea întâlnire am cunoscut o persoană prin intermediul căreia am intrat în cercuri de politicieni, charity-uri, sa-mi fac cunoștințe…După care am zis să facem cumva, să-i apropiem pe toți! A fost tare greu…Am făcut un grup de facebook care în timp, a crescut foarte mult; s-au alăturat și alte grupuri- noi promovăm în mediul online știri, informații utile, comunitatea și acțiuni care să aducă împreună comunitatea. Am organizat și evenimente, s-a adunat lumea, s-au format grupuri, prietenii…

R-Simți că în anii aceștia, a crescut comunitatea românilor, s-a unit?

GR-Comunitatea românilor este foarte dificilă; motivațiile sunt multe…probabil, și neliniștea noastră financiară, adunată în anii comunismului…Comunitatea nu este încă închegată, nu sunt eu persoana care să poată face asta; da, lucrurile au avansat, este mai unită, dar încă nu este acolo unde trebuie!

R-Grupurile pe facebook, pe care tu le administrezi sunt consistente: Români în Edinburgh, Români în Glasgow, Români în Aberdeen..

GR-Am creat un grup care să se numească Romanian Comunity in Scotland și de-aici, au plecat Romanian Comunity in Dundee, Perth, Aberdeen etc. E greu să te ocupi de asta, sunt persoane care cred că obții ceva financiar făcând lucrul acesta; toți cei care se ocupă cu asta o fac gratuit. Eu tot ceea ce am făcut pentru comunitate a fost voluntar. M-am retras puțin în ultimul timp pentru că am obosit; e foarte greu să unești o comunitate care e dezbinată. Nu numai în Scoția, în toată lumea asta! Cred că ceea ce ne lipsește nouă aici este un Centru Comunitar.

R-Tu te străduiești să creezi acest Centru Comunitar Românesc, este un proiect în lucru !

GR-Am avut discuții cu politicieni în Scoția, și cu oameni politici din România; există o lege care permite crearea unui Centru Comunitar în diaspora…aș vrea să fie făcut voluntar, din inimă, nu ceva axat pe profit.

R-Ce-ar putea să le ofere acest Centru românilor din Scoția, cum ar putea să-i sprijine?

 

„În Centrul Comunitar ar trebui făcute cursuri de lb.engleză, consiliere profesională, dar gratuit! Oamenii să nu plătească!”

 

GR-Una din cele mai mari probleme ale românilor este că le e frică să se ducă la joburi mai bune! Frică de sistem: sistemul de interviuri este puțin mai dificil, iar dacă nu știi limba engleză foarte bine, sau nu știi cum funcționează sistemul, atunci, nu vei trece de interviu. La mine la serviciu, pentru un post am avut 100 de candidați și nu era niciun român; ca român, te deranjează că ai tăi nu încearcă mai mult! În Centrul Comunitar ar trebui făcute cursuri de lb.engleză, consiliere profesională, dar gratuit! Oamenii să nu plătească!

R-Tot cu voluntari din comunitatea românească, care știu deja cum funcționează lucrurile…

GR-E foarte greu să găsești voluntari…totuși, sunt câțiva care ar face asta! Dar este nevoie de suport din partea autorităților române, nu avem resurse financiare să-l facem altfel. Suportul de la guvernul scoțian va veni după ce va fi deschis, sunt fonduri, granturi pentru care se poate aplica. Asta e povestea, noi românii nu prea suntem obișnuiți cu voluntariatul, de a-i ajuta pe alții gratuit…

R-Sunt șanse să devină realitate Centrul Comunitar, într-un viitor rezonabil?

GR-Da; sunt foarte mulți oameni capabili în Scoția! Care trăiesc aici de mult timp, dar în grupuri mici, familia, câțiva prieteni…nu au fost implicați în proiecte de comunitate. Eu am căutat întotdeauna oameni care pot aduce ceva bun, care au o sclipire…și chiar am găsit mulți!

R-Poate nu a existat întotdeauna catalizatorul necesar, cineva care să-i caute și să-i aducă unii lângă ceilalți

 

„Trebuie să-ți faci contacte, dacă trăiești doar în mediul tău…trebuie să ieși, să cunoști lume! Am un grup de tineri studenți pe care îi încurajez să intre în politică, avem nevoie de voci românești puternice în politica din Marea Britanie!”

 

GR-Poate..am luat mulți români cu mine la întâlniri cu oameni politici- să vadă cum e în mediul ăsta, cum funcționează…Nu m-am gândit niciodată că sunt văzut diferit pentru că sunt român, de când am venit în Scoția…E un mic secret: trebuie să asculți, și-atunci și ei te ascultă! Trebuie să-ți faci contacte, dacă trăiești doar în mediul tău…trebuie să ieși, să cunoști lume! Am un grup de tineri studenți pe care îi încurajez să intre în politică, avem nevoie de voci românești puternice în politica din Marea Britanie! Aș vrea să văd tineri români în Parlamentul Scoției, chiar mi-ar plăcea!

R-Ieșiți din carapace! Un mesaj foarte bun!

GR-Da! Scoția este o țară unde, dacă vorbești, primești foarte mult înapoi; dacă taci, nu primești nimic! Vrei să aplici la un job mai bun, informează-te, vezi cum se aplică, fă un curs de limba engleză și du-te și aplică! Un job mai bun îți crează o siguranță pe viitor. Dacă nu îndrăznești, nu realizezi nimic. Și nu sta numai în grupuri de români- sunt persoane care sunt aici de 10-15 ani, iar engleza lor este la un nivel minim. Ieși în grupuri de scoțieni, vezi ce tradiții au, ce obiceiuri, vorbește engleza…nu sta numai în grupurile de români!

R-Integrează-te, asta spui tu. Dacă ai plecat în altă țară, fă parte din viața acelei țări!

GR-Dacă lucrezi într-un grup de români și vorbești românește, nu vei învăța engleza mergând de 2 ori pe săptămână, la magazin; și n-o să ajungi să ai un job mai bun. Niciodată! Formează-ți grupuri de prieteni de aici, și ai să înveți foarte multe lucruri. Dacă înțelegi ce îți spune cineva în dialect scoțian, deja, ești prietenul lui cel mai bun!

R-Cum ai colaborat cu asociațiile de caritate, pentru că și asta ai făcut?

GR-Am încercat să le aduc aproape pe toate, mi-am făcut cunoștințe în majoritatea acestor grupuri și-am colaborat cu multe din ele. De exemplu, Citizen’s Rights, care au ajutat foarte mulți cetățeni europeni, în perioada Brexitului. Cu ei, cu Citizens Advice Bureau și alte organizații am făcut o cerere la Home Office pentru deschiderea serviciului de National Insurance Number..Ei m-au contactat când au avut nevoie de promovarea serviciilor lor, eu îi contactam pentru persoane care apelau la mine pentru că aveau câte o problemă…Românii sunt foarte reticenți în  lua legătura cu organizații de-aici pentru a fi ajutați, principalul motiv fiind limba engleză, le e frică că nu știu să spună exact ce au pe suflet. Sunt organizații care au luat în componența lor români, polonezi, italieni, spanioli…tocmai din acest motiv! Așa că, iei legătura cu aceste persoane și-ți expui problema în limba ta!

 

„Eu am învățat foarte mult în engleză, pentru că am mers la foarte multe întâlniri, de tot felul; mă duceam pentru că voiam să văd cum se vorbește în mediul de afaceri, politic… interacționezi cu oamenii, faci cunoștințe. Discuți cu ei, înveți să vorbești și tu ca ei în limba lor- și-atunci, te dezvolți.”

 

R-…să nu-ți mai fie teamă că poate, în engleză, spui o prostie!

GR– Sunt oameni care te încurajează; care, dacă greșești, îți spun: uite, ar trebui să faci așa. Trebuie să iei asta ca pe un lucru bun, nu trebuie să te superi, ci să înveți din asta. Eu am învățat foarte mult în engleză, pentru că am mers la foarte multe întâlniri, de tot felul; mă duceam pentru că voiam să văd cum se vorbește în mediul de afaceri, politic- oamenii vorbesc altfel acolo, altă terminologie, totul e diferit.

R-Aveai acces la astfel de întâlniri?

GR-Sunt o mulțime de întâlniri! cauți ce subiecte te-ar interesa, nu știu- vine un asteroid pe Pământ! Vezi cum vorbesc oamenii acolo, indiferent dacă te intereasă sau nu subiectul întâlnirii, interacționezi cu oamenii, faci cunoștințe. Discuți cu ei, înveți să vorbești și tu ca ei în limba lor- și-atunci, te dezvolți. Nu te dă nimeni afară, nu te întreabă nimeni: tu ce cauți aici?

R-Mai mult curaj și încredere în sine, adică

GR-Exact, pe mine asta m-a avantajat! Mă duceam, vorbeam…am cunoscut foarte multe persoane! Altfel, ce fac eu, mi-am zis: am venit în Scoția, lucrez la Consiliu, dar în rest? Lucrez, și-atât? Eu sunt o persoană foarte activă, pe mine lockdown-ul m-a afectat foarte mult. Dacă nu interacționezi, rămâi într-o bulă cu prietenii tăi români, poate câțiva scoțieni, și-atât! În rest, nu te știe nimeni. Trebuie să te gândești și la viitor! Român sau străin, când te duci într-o altă țară, trebuie să ai curaj.

R-Îți lipsește ceva din România?

GR-Sincer, uneori da. Mâncarea nu, am o soție care gătește foarte bine…Îmi lipsesc oamenii așa, în general; cred că aș vrea să merg o dată la 2 luni în România, să stau o săptămână și să vin înapoi, nu mi-ar plăcea să stau foarte mult. Aerul îmi lipsește, natura…

R-Nu poți să spui că în Scoția, natura nu este senzațională!

GR-Ba da, dar îmi lipsește libertatea pe care ți-o oferă România…prietenii, locurile alea pe care le-ai văzut de zeci de ori, de când te-ai născut, în fiecare an…sărbătorile de Crăciun, de Paști, în familie, cu cozonaci, cu ouă de Paști…îmi lipsesc. Dar nu atât de mult încât să mă-ntorc în țară. România este foarte scumpă, să mergi acolo te costă foarte mulți bani! Prețurile sunt la fel ca în Marea Britanie, numai că salariile sunt total diferite. Plus că te obișnuiești aici cu lucruri pe care în România nu le ai: de exemplu, masa din toaletele publice, unde să poți schimba scutecele bebelușului…Ai niște așteptări, la 30 de ani de la Revoluție și vezi că nimănui nu-i pasă să le facă. România are lucruri, locuri și oameni frumoși, dar parcă ceva stă pe loc, ceva e oprit, nu merge mai departe!

 

„Poți să ai cel mai bun job de aici, pe spatele tău, fără nici o relație.”

 

R-Asta înseamnă că acum, după 4 ani de când ai plecat din țară, nu regreți pasul făcut, ești împăcat cu alegerea ta

GR-Nu regret absolut deloc! Consider că n-aș fi reușit niciodată în România ce am reușit aici, în Scoția. În România totul se bazează pe pile, relații, nu pe ceea ce depinde de propria ta persoană. De asta le spun aici, românilor: faceți, îndrăzniți, folosiți-vă capacitățile, pentru că nu totul funcționează ca în România! Poți să ai cel mai bun job de aici, pe spatele tău, fără nici o relație.Eu nu cunoșteam pe absolut nimeni când am ajuns aici.

R-Ieșiți din carapace, ieșiți în lumină, încercați să obțineți lucrurile pentru care ați venit aici, pentru care ați ales să trăiți într-o altă parte a lumii.

GR– Mediul politic scoțian își dorește foarte mult integrarea europenilor; să intre europenii în mediul politic, să candideze, să-și spună părerea- trebuie să fie o minte luminată acolo, să facă primul pas, și-apoi vor urma mai mulți români! Eu le dau românilor 5 ani…și vor fi!

 

Realizator: Ioana Brușten

Producător: Beatrice Vasile