Cetățean al lumii, curajos, deschis și determinat să-și croiască viața conform principiilor sale. Visează la un itinerar ieșit din tiparele obișnuite, pentru ea și familia ei și pune cărămidă după cărămidă la construcția lui. Ascultând-o, realizezi că aproape orice este posibil!

 

 

Invitata ediției este Roxana Ghiță.

R-Roxana este antreprenor, are propria firmă din 2016. Ce te-a făcut acum 12 ani să pleci spre Edinburgh, ce întâmplări te-au condus către această decizie?

 

„Mi-am luat un bilet doar dus, ca să mă asigur că nu mă întorc prea repede, și am venit aici… Cred că Universul voia să ajung aici, pentru că aici erau anumite persoane pe care urma să le întâlnesc”

 

RG-La vremea respectivă îmi doream foarte mult să studiez în străinătate; eram în ultimul an de facultate, în București, la ASE și aplicasem pentru un master în Paris, unde nu m-au acceptat…Vărul meu, care locuia la vremea respectivă în Edinburgh, venea în vizită, în țară; și-atunci mi-am zis: ce-ar fi să-ncerc? Mi-am luat un bilet doar dus, ca să mă asigur că nu mă întorc prea repede, și am venit aici cu el. Ai mei nu au fost de acord, s-au supărat foarte tare, dar asta se mai întâmplă…nici nu împlinisem 23 de ani, i-am împlinit la 2 zile după ce ajunsesem aici! Am venit aici, am găsit facultatea, am aplicat- voiam eu să fie master, dar am fost prima generație care a făcut 3 ani de facultate în loc de 4 și aici aveam nevoie de 4 ani de facultate ca să mă înscriu la master…și-atunci, pentru că nu aveam suficientă încredere în engleza mea, am făcut un curs de vreo 2 luni de engleză, și-am decis să fac anul 3 și anul 4 de facultate. Și-apoi să fac un master, la Napier University. Practic, rezultatul a fost o a doua specializare, o a doua facultate, masterul nu l-am mai făcut până la urmă.

R-De ce ți-ai dorit să studiezi în străinătate? Motivația a fost foarte puternică, dacă te-a făcut să îți iei acel bilet doar dus…Voiai să vezi lumea din altă perspectivă, voiai un alt sistem de învățământ?

RG-Îmi dorisem treaba asta câțiva ani, de când eram liceană; dar n-am avut suficient curaj să plec de la început, imediat după liceu. În plus, mediul în care am crescut nu mi-a dat un curaj înăscut, în anumite situații…A fost și din cauza a ceea ce auzisem în liceu, de la cunoscuți, care au mers în străinătate la studii, ce mai văzusem la televizor…pur și simplu, aveam dorința asta extraordinară de a vedea și altceva!

R-S-a materializat până la urmă! Crezi că faptul că nu ai fost acceptată la masterul de la Paris, a fost de fapt, o șansă?

RG-Cred că Universul voia să ajung aici, pentru că aici erau anumite persoane pe care urma să le întâlnesc- cum este partenerul meu, erau anumite lecții de viață…eu cred că totul se întâmplă cu un scop în viața asta, și suntem conectați din punct de vedere energetic, la divinitate și între noi…Consider că fiecare lucru se-ntâmplă cu un motiv și de aceea am ajuns aici!

R-Categoric! Este vorba aceea românească: ce-i al tău e pus deoparte- indiferent unde este acest „al tău” în lume.

RG-Da, și mai cred că îți și creezi acel „ceva” al tău, ca să adăugăm la vorba românească…

R-Gândul tău, când ai venit aici, a fost de la început, să rămâi? În Scoția? Dincolo de acel bilet doar dus…Sau te gândeai că o să termini studiile și-apoi, te întorci acasă?

 

„…consider că sunt un cetățean al lumii, și acasă este oriunde îmi doresc să merg!”

 

RG-Niciodată nu m-am gândit să rămân; întotdeauna am avut în gând să mă-ntorc acasă. Prin 2017, intenția era ca, împreună cu partenerul meu, să ne mutăm în România, dar el nu a mai vrut…Răspunsul simplu este: nu, nu am vrut să rămân aici. Acum, dat fiind că au trecut 12 ani și eu am o altă perspectivă asupra vieții, consider că sunt un cetățean al lumii, și acasă este oriunde îmi doresc să merg! Planurile noastre acum sunt de a călători, ne dorim să vedem mai mult din lumea asta și când găsim un loc în care să simțim că vrem să stăm mai multă vreme, așa vom face! Dar nu mai sunt legată emoțional la fel de mult de un loc anume. Normal, sunt româncă, și România are un loc aparte.

R-Îmi place acest statement, e senzațional: sunt un cetățean al lumii și acasă este acolo unde vreau să stau!

Să revenim la studii: care a fost a doua specializare, a doua facultate pe care ai făcut-o aici, la Edinburgh?

RG-Business management și marketing

R-Mă-ntrebam cum ai ajuns la ideea de a-ți înființa firma ta, dar  uite, lucrurile încep să se lege, calea e simplă…

 

„…prin lucrurile pe care le-am învățat în diversele joburi  pe care le-am făcut, și acasă și aici- mai mult aici, evident- la un moment dat, am zis: gata! Hai să aplic ce-am învățat!”

 

RG-Nu e; dacă mă-ntrebi acum, uitându-mă în urmă, studiile în sistem tradițional contribuie la fundație, dar nu sunt cele care crează fundația unei persoane, din punctul meu de vedere. Afacerea și unde am ajuns acum, se datorează mai mult experiențelor pe care le-am avut: am lucrat în diferite sectoare, în România începusem în sectorul privat, aveam un job foarte bine plătit la vremea respectivă și un șef extraordinar; mi-a dat niște bani în plus și și-a dorit să iau experiența asta ca pe o vacanță, și să mă întorc…

Afacerea s-a născut mai târziu decât mi-aș fi dorit eu- de foarte multă vreme îmi doream să am o afacere și nu am avut suficient curaj…Spuneam că nu am suficientă experiență, că sunt prea tânără, bla-bla…și prin lucrurile pe care le-am învățat în diversele joburi  pe care le-am făcut, și acasă și aici- mai mult aici, evident- la un moment dat, am zis: gata! Hai să aplic ce-am învățat! Și de-atunci, tot asta fac.

R-Crezi că acasă, în România, ai fi reușit să dezvolți la fel o afacere, așa cum ai făcut-o aici?

RG-Nu la fel de ușor, probabil, dar da, garantat da! Cunosc persoane care au afaceri în România, și sora mea a fost PFA la un moment dat…adică, se poate. Aici este mai ușor, dar da, consider că la un moment dat sigur aș fi făcut-o.

R-Adică, determinarea personală este factorul care schimbă lucrurile…Să fii  decis, și să știi ce îți dorești în viață!

RG-Da, clar. Și oamenii din jur! Eu am tendința și-mi doresc pe cât posibil, să mă-nconjor cu oameni care sunt pe aceeași linie și care mă motivează, și-atunci evident că este mai ușor să merg acolo unde îmi doresc!

R-Care este activitatea firmei tale?

RG-Motivul pentru care mă-ntrebi este pentru că, din 2016, firma a tot trecut prin transformări, așa cum trec și eu; sau, pe măsură ce eu trec prin transformări, trece și firma. Până săptămâna trecută, ți-aș fi răspuns: am o agenție de online business management- adică îi ajut pe antreprenorii online să-și crească afacerea. De săptămâna trecută și până astăzi am decis să mă mut în consultanță și mentoring. Am 3 cliente până la sfârșitul lunii, apoi îmi iau o pauză în aprilie, de evaluare, de 2-3 săptămâni, și mă mut spre consultanță.

R-Nu este complicat în viața unei afaceri, să treci prin asemenea schimbări?

RG-Da și nu. Pentru mine, este foarte important să simt că-mi doresc, să simt că rezultatul pe care-l obțin pentru mine și pentru clienții mei se simte, punând suflet și eu, și ei. Și de prin decembrie, am tot simțit că ceva nu mai este așa cum îmi doresc eu; nu mai am același entuziasm pentru tot ceea ce fac, și eram foarte implicată în afacerile clienților, ca și manager. Acum, îmi doresc să mă concentrez mai mult pe partea de strategie, de consultanță- și dacă nu mai am același entuziasm se vede, se simte! Nu mă mai simt eu împlinită; am decis că, dacă vreau să fiu corectă cu mine și cu toată lumea, trebuie să admit că de fapt, îmi doresc altceva, că drumul se bifurcă, și să accept că este ok, e normal să evoluez, să schimb.

R-Ce înseamnă exact partea de mentorat?

RG-Sunt oameni care vor să fie online business manageri, așa cum  am fost eu- practic, îi îndrum, împart din experiența mea ca și online business manager certificat , astfel încât să le fie mai ușor decât mi-a fost mie.

R-Ești un business coach?

RG-Există diferențe; în coaching, ajuți persoana să își găsească răspunsurile, când îi pui anumite întrebări; tu nu îi dai soluții! Însă ca mentor, ofer soluții, ca și consultant, de-asemenea ofer soluții!

R-A fost greu să-ți construiești afacerea ta proprie, să-ți găsești un loc pe piață astfel încât să funcționeze lucrurile, să mergi înainte?

RG-Nu, nu mi-a fost greu, în sensul că am lucrat online, lucrez de acasă de mulți ani; am folosit ce-am știut, am făcut training-uri…În momentul în care am decis să investesc în cursuri, în coaching, mi-a fost mult mai ușor; în momentele în care am încercat să fac eu lucruri pe care nu le știam, mi-a luat mult mai mult timp și energie. Elementul principal este claritatea și-apoi, comunitatea! În orice job am fi, aptitudinile, training-ul…mereu învățăm ceva, că lucrurile se schimbă. Cam în toate domeniile se schimbă, și-atunci, trebuie să ne actualizăm cunoștințele! Însă a fi parte dintr-o comunitate internațională, în domeniul în care sunt interesată, înseamnă că mă țin la curent cu ceea ce am nevoie- și atunci aleg și training-urile de care am nevoie, și responsabilitatea.

 

„…britanicii sunt mai rezervați, mai diplomați, dar toți suntem oameni…(Scoțienii) mi se par foarte calzi, ca oameni, și au dorința de a ajuta”

 

R-De obicei, când te muți dintr-o țară în alta, este un șoc cultural; chiar dacă ți-ai dorit schimbarea asta! Sunt diferențe; altă societate, alte obiceiuri, alte tradiții…Cum ai simțit tu, momentul întâlnirii cu Scoția, momentul în care te-ai așezat aici?

RG-Șocul cel mai mare, cel pe care probabil românii îl au în general, când vin aici- a fost să văd cât de mult se bea! Și bărbații, și femeile! Wow! În rest, mi se pare că nu sunt atât de multe diferențe; britanicii sunt mai rezervați, mai diplomați, dar toți suntem oameni…suntem diferiți în anumite situații, și în țară, suntem diferiți în diferite regiuni. Consider că dacă ești deschis și vrei să ai o relație de comunicare cu cineva, automat și cealaltă persoană simte asta și atunci lucrurile merg mai ușor.

R-Ce ți-a plăcut cel mai mult la oamenii acestor locuri?

RG-Mi se par foarte calzi, ca oameni, și au dorința de a ajuta! Partenerul meu este englez și chiar aveam această discuție zilele trecute; el a experimentat pe pielea lui ce înseamnă ospitalitatea românilor, noi suntem un popor foarte ospitalier. Dar și foarte competitiv, după părerea mea! Aici, experiența mea îmi spune că da, există competiție, dar nu la același nivel! Oamenii sunt mai dornici să ajute!

R-Definești competiția ca o scuză pentru un fel de egoism, în ceea ce ne privește?

RG-De invidie; asta este experiența mea, ceea ce am văzut eu, ce am simțit eu, nu vreau să spun că asta se întâmplă la nivel general. Și da, mi se pare că în mod special scoțienii sunt oameni mai calzi, umorul mi se pare similar, la cele 2 popoare…

R-S-ar putea ca senzația ta privitoare la competitivitate să fie foarte corectă; privind în jur, eu văd că scoțienii au un talent, un dar de a se bucura de ceea ce au. Chiar dacă nu este ceva extraordinar din punct de vedere academic, financiar, sau social- se bucură de ceea ce le aparține, de ceea ce sunt, de ceea ce fac. De viața lor. Exact ca în vorba românească: fă rai din ce ai! Scoțienii  aplică foarte inteligent această vorbă înțeleaptă a noastră, a românilor…Nu par să-și facă atâta sânge rău, pe modelul: nu am cât are celălalt, nu am ajuns acolo unde a ajuns vecinul etc.

RG-Atâta timp cât nu ne concentrăm prea mult pe partea negativă, pe diferențe, este OK. Și apropo de diferențele între români și scoțieni, ce vorbeam cu partenerul meu: românii sunt cu mult, mult mai ospitalieri! Din experiența mea, când te duci în vizită la cineva, îți dau ce au mai bun! Ți-ar da și patul lor, să dormi în patul cel mai bun! Ei, aici nu este așa, îți oferă podeaua, sau canapeaua; dacă îi găsești la masa, nu te invită neapărat să te așezi și tu, ceea ce mie, româncă, mi se pare de neconceput! Pentru partenerul meu este foarte ciudat…

R-Cum i se părut în România, ai spus că ați fost împreună…

RG-Îi place foarte mult; însă recunoaște că, din punct de vedere financiar este mai bine aici, și-i este teamă să se mute acolo. Dar avem niște planuri de testat teritoriul, vom vedea…

R-Există germenele unui gând de a te întoarce în România?

RG-Depinde ce înțelegi prin „a ne întoarce”; dacă înainte făceam planuri de foarte lungă durată, acum sunt pe termen mult mai scurt. Pentru anul acesta, ne dorim să mergem să petrecem 3 luni în România, ca o perioadă de testare. Nu neapărat pentru că ne dorim să ne stabilim în România- planul ideal, pe termen mai lung ar fi să avem 2 case, una aici și una acolo…

R-…și să puteți pendula între ele…

RG-Exact! Dar, dorința cea mai mare este de fapt să mergem să vedem lumea, înainte! Sunt atâtea locuri frumoase pe planeta aceasta și nu se știe ce schimbări mai aduce mediul…Ne dorim, eu îmi doresc foarte tare să văd lumea!

R-Înainte de-a vă gândi la o posibilă întoarcere în România, rămâneți cetățeni ai lumii!

RG-Da, asta îmi doresc și pentru fiica mea…

R-Ea este încă micuță, la 2 ani și jumătate, este la vârsta când părinții iau deciziile, fac strategiile și proiectează viitorul ei; va rămâne scoțiancă, va cunoaște România?

RG-Cel mai mult și mai mult ne dorim să fie propria ei femeie; să aibă încredere în sine, să se iubească și să ia cele mai bune decizii pentru ea!

 

„…valorile de bază ale unui om vin din familie și de la persoanele din jurul său.

Nu contează ce își dorește altcineva, atâta timp cât eu fac ce simt că rezonează cu mine în momentul ăsta, și asta e ceea ce mă împlinește!”

 

R-Crezi că societatea de aici o ajută mai mult în acest sens? Îi oferă această libertate de a se construi, cum vă doriți pentru ea?

RG-Da și nu; oriunde am fi, am avea aceeași atitudine. Noi o vom educa, cel puțin până la vârsta de 7 ani și-apoi, ne dorim în continuare, să facă școala acasă. Lucrăm la acest plan, să vedem cum încorporăm toate astea, să învățăm și noi! Cu experiența pe care o am acum, pot să spun că valorile de bază ale unui om vin din familie și de la persoanele din jurul său, so ne dorim ca fiica noastră să gândească pentru ea, nu să i se spună tot timpul ce și când să facă, ci să i se ofere informația ca ea să decidă ce și când să facă!

R-Ceea ce povestești tu începe să semene cu un scenariu cinematografic: cetățenii universali ai lumii care vor călători, ca să cunoască tot ce este frumos și interesant pe planetă, împreună cu copilașul lor, pe care-l vor educa în sistem homeschooling. Pe plaja unui ocean, sau a vreunei mări, în munți, în locuri exotice, nelegați de un program școlar sau de serviciu, de la 9 la 17…

RG-Momentan, este o dorință; vom vedea cum decurg lucrurile când începem să implementăm!

R-Iar afacerea ta, va merge cu tine oriunde, fără probleme…

RG-Acesta este motivul principal pentru care mi-am început afacerea online, ca să pot lucra de oriunde, să nu mă afecteze în niciun fel.

R-O viață altfel, cu libertate de mișcare, libertate de a plănui o altfel de existență decât ceea ce știm noi toți, cei înregimentați în traiul obișnuit. Ai aruncat o sămânță de gând rebel…

RG-Libertatea poate să vină în multe forme, poate nu toți își doresc să călătorească așa, unii simt nevoia să se stabilească într-un loc, și totul este ok! Noi nu vrem asta. Nu contează ce își dorește altcineva, atâta timp cât eu fac ce simt că rezonează cu mine în momentul ăsta, și asta e ceea ce mă împlinește!

 

 

Realizator: Ioana Brușten

Producător: Beatrice Vasile